Mots et bagatelles

FILIT, din patriotism

Puține sunt momentele în care am simțit mândria nedisimulată că aparțin unui popor pe care mulți îl invidiază, oricum, în străinătate, departe de mine acest sentiment. Am avut grijă să mă fofilez mereu în spatele limbii franceze, iar dacă cineva a greșit crezând că vin din Italia, nu m-am străduit nicio clipă să las o altă impresie. Probabil că voi fi judecată pentru această ipocrizie, dar așa procedez.

Adulter cu parfum de Azzaro

În această toamnă se scrie și se povestește despre adulter cu o frecvență constantă.  Într-un articol trecut scriam și eu ”mărunțișuri” la Mots et bagatelles pe această temă. În zilele următoare am primit o invitație electronică de a participa la lansarea volumului Adulter de Paulo Coelho, apoi, un newsletter pe această temă. Cred că ideea de a aduce în discuție și un roman românesc se va alătura trend-ului toamnei, și se va integra nuanțelor care o învăluie.

 

Lia și Eu

Poate e prea mult, dar relațiile dintre noi sunt ostile; eu trăiesc pentru a scrie și doar scrisul mă justifică. Poate că a scris câteva rânduri izbutite, dar ceea ce e bun intră imediat în stăpânirea celor care citesc. De altfel, eu sunt sortită să pier, în mod definitiv, și numai o frântură fugară din mine ar putea supraviețui în cealaltă. Puțin câte puțin îi cedez totul, deși îi cunosc exagerările.

Adulter

Există mai multe moduri de a iubi pentru că dragostea nu cunoaște reguli, se manifestă ludic, nu stă nimeni să construiască raționamente, dacă este bine sau nu, și, oricum, chiar dacă se întâmplă, aceste raționamente nu se respectă. Nimeni nu știe să explice de ce, nici eu nu știu. Oamenii se îndrăgostesc, apoi vin specialiștii cu lămuririle, prietenii, cei implicați. De ce te-ai îndrăgostit de X, nu îl aveai acasă pe Y?

Pudoare

Mă face să mă gândesc la marea pudoare umană despre care vorbește și Julius Evola în Metafizica sexului, născută din sentimentul, numit schopenhauerian : ”confuz, transcedental al unei culpe, al unei trădări”. Oamenii au tot felul de tabu-uri, diferite de la popor la popor, unii nu-și arată buzele, alții, picioarele, alții sânii, iar surprinderea unui act sexual devine păcat în fața celui care privește.

Întoarcerile

Fiecare dintre noi avem un loc în viață pe care îl idealizăm, un timp în care am trăit și ne rămâne reper pentru timpurile viitoare. De obicei, acest timp este mereu la trecut, îl trimitem cât mai departe de parcă am vrea să-l ferim de ispite și răutăți. Timpul meu e într-un sat îndepărtat, unde soarele răsare de după același deal, de când mă știu, și apune după celălalt, asemenea.

Întâlnirile

E știut că ființele valorează infinit mai mult decât lucrurile, întâlnim adesea oameni care ne schimbă traiectoria vieții, care ne inspiră sau, pur și simplu, oameni de care nu ne putem lipsi. Nu găsim explicația pe moment, dar ne simțim electrizați, deodată înțeleși sau luminați, lipicioși ca un magnet de frigider. Din fericire, un obiect ne bucură mai puțin și renunțăm mai ușor la el decât la o ființă umană.

Mărunțișuri esențiale

Emoții, iubiri, lacrimi, cuvinte, scrisori, arome, amintiri, nimicuri, visuri, îndrăgostiri de-o noapte sau de-o viață, tăceri la marginea mării, doruri, femei și bărbați, dragoste și posesie, întâlniri în alb și negru sau în nuanțe tari, uitări, nostalgii, pași de tango, ritm – viață.

Cuvintele – jucării delicate ale minţii

Pe 8 iulie 2014 a fost ziua lui Șerban Foarță. În ciuda celor 72 de ani, el rămâne un copil ce își refuză vârsta, spontan și curios, agreabil sau capricios, cu o cultură care greu își găsește egal. Împreună am scris o carte în care se destăinuie poetul, tălmăcitorul și copilul mare, la un loc: ”Eșichier”, apărută la Editura Brumar, 2012. Redau răspunsul lui Șerban la  întrebarea despre momentul când a început el să simtă cuvintele ca pe nişte delicate jucării ale minţii.

Despre lacrimi care încremenesc în piept

Lacrimile sunt o binecuvântare de cele mai multe ori, salvează iubiri, purifică suflete, șterg urme dureroase, prezența lor creează emoție și dă încredere că acolo unde se preling pe obraz mai există umanitate. E suficient și dacă nu curg, ci doar apar ca niște bobițe de rouă în vârful genelor, să mai crezi că persoana care le produce e în stare de sentimente, are sensibilitate și o poate arăta fără să-și ascundă slăbiciunea.

Pages