un text de Adrian Pop
Proză
epigrame selectate de Nelu Ioan Gârda
poezie de Maria Folea

Iubiri literare

Locul dragostei

Aladár Lászlóffy - Noapte de toamnă pustie

 

Noapte de toamnă pustie –

cine-i singur, singur să fie!

 

Copacii stau rotunzi de gheață,...

Lebăda salvatoare

Cum lebăda

de Imre Horváth

Cum lebăda trece prin lac ca sabia,

așa să treci prin viața mea adîncă.

Capul să-ți ții mereu peste ea –

și umbra ta să fie albă ca o stîncă!...

Curțile sensibile

Summa

de Ákos Fodor

 

Sunt prea sensibil.

Nu cred că voi ajunge

să cresc vreodată.

Ákos Fodor a fost un mare poet al formelor mici. A...

Creanga căutată

Spune, de ești!

O frunză-n vînt – asta-i lumea.

Creanga unde-i? Cine-i creanga?

O poezie de numai două rînduri. Exclamația dureroasă a creaturii care știe că este creat și totuși nu crede în Puterea care a creat...

Flacăra măiastră

Nicolae Labiș

Dor 

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.

 

Prima dată...

Lacrima care nu cade

Silvia Bodea Sălăjan

În gările pustii

 

în gările pustii şi reci 

nu sunt decît eu

fără mine

 

...

Cămașa-Icar / Ikaroszi ing

Marcel Lucaciu a fost pentru mine o revelație. Așa cum am scris și într-o postare de pe Facebook, l-am întîlnit la Zalău, oraș în care trăiesc din decembrie și, auzindu-i poeziile, am simțit o jenă profundă din cauza propriilor mele prejudecăți. Clujean cu acte în regulă am adus aici și...

Șoimul dragostei / A szerelem sólyma

Aura Christi

IV. Cum treceam

(în metru antic)

Cine-a spus că pădurile nu-s decât

Desene într-o palmă, şoimii ar fi

Mulaj al iubirilor rare,...

Gravura sufletului

Alexandru Vlad - Ultim cântec pentru Any

Aveai în inima mea o grădină numai a ta

Prin care hoinăreai desculţă

Totdeauna dimineaţa înainte de răsăritul soarelui.                      

 ...

Povestea crinului / A liliom története

Balada lui Imre Horváth este, se vede cu ochiul liber, una atipică. Nici construcție epică, nici personaje, nici nimic altceva. Doar două rînduri suple și totuși masive cumva. Și ce construcție epică mai majoră ar trebui decît povestea vieții unei ființe? Știm cum se naște crinul, n-am știut cum moare el.

Cum, de ce? Pentru că se întristează că ea, floarea frumoasă și gingașă, e originară din pămîntul greu, negru, compact?

Pages