inconsistent

iată-ne în sfârşit aici la porţile cimitirului, în miezul

acestei zile însorite si pline de praf; iată-ne

foindu-ne încolo şi încoace, pe lângă porţile

încuiate- nu le putem forţa, nu putem

nici ocoli nici sări peste gard. un câine slăbănog oprit pe loc şi un dric

gri-metalizat cu număr blurat întregesc acest aer de stagnare

 

iată-ne în sfârşit aici în faţa laptopului, înjurând şi ridicând

din umeri, împărţind ţigările şi cana cu cafea fierbinte şi dulce;

ne-am plimbat pe străduţele cunoscute am refăcut

paşi şi gânduri vechi de 30 de ani, am pândit în faţa geamurilor

care ne-au fost odată acasă, aşteptând inutil să vedem cum se ascund de ochii noştri

feţe cunoscute, viii şi morţii care au locuit acolo; “aia mai e şi acum

camera mea”, ţi-am arătat la primul etaj, “şi cred

că mă uit acum la noi de acolo, de după perdele”

 

iată-ne în sfârşit aici

lângă cimitirul în care obişnuiam să mă joc cu 30 de ani în urmă

plimbându-mă sau alergând pe alei

ca printr-un orăşel adevărat, curioasă să aflu

poveştile tuturor locatarilor, în special pe ale copiilor de vârsta mea

în timp ce bunicul meu smulgea buruieni cu o săpăligă mică

de pe mormântul străbunicii şi de pe ale celor uitaţi.

“google earth e cam de căcat”, ai zis zgâlţâind neputincios de mouse

încolo şi încoace, “ce frustrant, să vrei să te întorci acasă după plimbare,

să nu poţi trece nicicum de porţi”

Add a comment