Floarea lunii

Despre Sânziene se spun multe, este suficient un search în lumea virtuală pentru a afla despre Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiestre, Împărătesele Văzduhului sau Iele.   

Eu am să povestesc cum arată Sânzienele mele. De când mă știu, în preziua Sânzienelor porneam să le culegem, împreună cu alte flori, mai ales margarete. Mama făcea coronițe și le punea la toate porțile curții. Rămânea proaspătă, câteva zile, apoi se usca încet, cu sânzienele drepte și mândre. După câteva săptămâni o puneam pe iarbă și o lăsam acolo să intre în fânul ce urma să fie cosit.

Bunica îmi povestea o întâmplare din noaptea de Sânziene. Se spune că în această noapte feriga înflorește, dar pentru puțin timp. Cine are norocul să nimerească ”Floarea lunii”, cum i se mai zice, poate deschide orice comoară, poate pătrunde în alte lumi. De Sânziene, tradiția vorbește că se deschid cerurile. Așa că o slugă a unui om bogat era cu vitele la păscut, le scotea doar noaptea din cauza unor insecte ucigașe ce bântuiau ținutul ziua și împungeau animalele. Umblând prin pădure, în opinca lui s-a împrins o floare de ferigă, iar omul s-a trezit că vede în apropiere un fel de podrum* în care a intrat fără nicio teamă. În lumea reală, omul a lipsit mai bine de un an, el nu s-a mai întors cu vitele în tot acest timp. După vreme a apărut la poarta stăpânului cu o căldare de bănuți galbeni și lucioși. A dat binețe ca și când ar fi lipsit o zi. A povestit cum a intrat în locul plin de comori și a luat și el ce-a putut aduce, dar nu a stat decât o zi că nu s-a putut dezlipi de ce era acolo. Sătenii nu și-au putut explica nici până astăzi unde a dispărut omul, de unde a adus banii. Stăpânul (un vecin cu trei case mai jos) a construit câte o căsuță pentru fiecare fecior, ceea ce amintește și astăzi de această întâmplare. Dealul unde s-a pierdut sluga se numește ”Comoara”, iar copilăria mi-a fost marcată de această poveste magică; am căutat comori de când am aflat povestea și încă le mai caut și astăzi.

 

*podrum – beci, pivniță

 

Foto: Henri Matisse – La danse

Comments

Eu nu știam mare lucru despre sărbătoarea Sânzienelor când eram mică. Mă bucur că a revenit din nou în atenție în prezent. Ar trebui să păstrăm cu sfințenie obiceiurile noastre și să nu mai împrumutăm de la străini.

de ce sa nu imprumutam de la straini ? credeti ca ati descoperit dumneavoastra "adevarul absolut" ? credeti ca reinventat dumneavoastra roata ?!

dumneavoastra nu duceti sotiei/iubitei flori sau ciocolata (macar o inghetata pe bat ?!) sotiei/iubitei de  Valentine's Day ? PACAT...unele femei primesc! sigur si ubitei dumneavoastra i-ar placea !

Mama făcea coronițe și le punea la toate porțile curții. Rămânea proaspătă, câteva zile, apoi se usca încet, cu sânzienele drepte și mândre. ”

Cine rămânea proaspătă? Mama? Curtea? 

”Cine are norocul să nimerească ”Floarea lunii”, cum i se mai zice, poate deschide orice comoară.”

Ce-i aia o comoară deschisă? Dar una închisă?

”De Sânziene, tradiția vorbește că se deschid cerurile. Așa că o slugă a unui om bogat era cu vitele la păscut,”

Ok, se zice că se deschid cerurile de Sânziene, deci sluga unuia s-a dus cu vitele. Care-i logica prezenței lui ”așa că” în context?

În lumea reală, omul a lipsit mai bine de un an, el nu s-a mai întors cu vitele în tot acest timp. După vreme a apărut la poarta stăpânului ”

Deci când s-a-ntors acela? După un an sau după o vreme?

Stăpânul (un vecin cu trei case mai jos) a construit câte o căsuță pentru fiecare fecior, ceea ce amintește și astăzi de această întâmplare.”

Cu trei case mai jos de cine?

Slavă Domnului, ceva-ceva tot am înțeles.

Add a comment