evidat

oglinzile sunt inutile în vis când visul însuşi

e cea mai sinceră oglindă; numai acolo omul

se întâlneşte cu sine şi se priveşte faţă în faţă

vulnerabil şi gol; acolo eşti tu

amalgam de dorinţe şi frici

fără farduri şi măşti

fără zâmbetele zilei şi fără ambalaje multicolore

acolo sunt toate neputinţele

şi căderile tale, acolo

e împingerea violentă a propriului corp

în prăpăstiile infinite ale iadului; nu-ţi pasă

că-ţi pierzi echilibrul pentru că eşti obişnuit fără el. se desprinde

părul? dă-l dracu’, lasă-l sa cadă

dar celor care dorm arată-te doar ziua

căci fără înveliş nu te-ar recunoaşte şi asta

te-ar întrista

Add a comment