aproape tot ce e nesigur

când n-o să mai știi ce să spui prinde-mă de mâini

și-o să simți cum neliniștile ți se vor prelinge prin pielea degetelor tale

în pielea degetelor mele.

dar să știi

că asta nu mă sperie deloc fiindcă deși greu

de definit de către tine sau alții, eu le cunosc bine deja și mă pricep

să le transform (tu ești convins

că-mi trosnesc degetele și ești convins că le fac astfel să dispară

pur și simplu, dar nu)

în orice altceva vrei tu, ca să-ți fie plăcut

cum îți este când umbli desculț

prin iarbă, când zâmbești fără să te tulbure nimic

măcar câteva minute

destule totuși ca să-mi păstrez

o bucată din lumina asta a ta

până se risipește din nou, și-o s-o port (iar ce-o să-ți spun acum

o să-ți spun în timp ce fumul

se ridică fără grabă, în dezordine dintre noi, o să-ți spun

cu jumătate de glas și privind într-o parte

ca să te întrebi tot restul zilei dacă nu cumva ți s-a părut, fiindcă nu te recunoști

în nimic din toate astea):

o s-o port la încheietura mâinii sau gleznei

prinsă în păr sau ascunsă sub rochie

să-mi treacă nopțile mai ușor

(și acum tu nu știi dacă nu cumva-i același lucru să-mi atingi trupul sau fumul

îți tresare mâna numai un pic

apoi ți-o lași moale pe genunchi și rămânem

o vreme așa)

Add a comment