tristețea brutarului de azime

te simt în inimă

cum simte femeia în pîntec

loviturile fătului

dacă lovește puternic ea știe că e băiat

dacă lovești puternic eu știu că ești departe

 

dimineața

cînd cerul e o pădure tropicală

și lumina un șarpe constrictor

trec pe lîngă blocul tău îți văd în parcare mașina

cu numere de înmatriculare indescifrabile ca un vulcan finlandez

mă simt răzbunat pe coanele preotese cu obsesii

pe numere care trebuie neapărat să aibă ceva divin

har zeu ama sau aba

îmi închipui că dormi și-atunci

începem discuții imaginare

 

îți spun că aș vrea să împart lumea cu tine

(oricum asta fac de cînd îți scriu nu că ar conta cum

important e că așa te simt aproape)

tu îmi răspunzi că lumea mea e prea mică

eu îl imit pe jack sparrow îți răspund înapoi

lumea mea e la fel ca a altora

doar că are mai puțini oameni în ea

iartă-mă că nu te pot iubi creștinește

așa cum ne învață duminica preotul

într-o familie bună seara

soții se roagă-mpreună îngenunchiați lîngă pat

sincer îți spun

dacă am sta în genunchi lîngă pat

și mi-ar aluneca ochii pe spatele tău arcuit

cred că și dumnezeu ar fi de acord

să fac din vertebrele tale rozariu

să frămînt între buze bobițele de sudoare

pînă cînd pielea ta s-ar preface în cîmp de cătușnică

și ți-ai vedea toată viața în lichid seminal

 

sau

cum s-au apucat elvețienii să modifice tatăl nostru

aș încurca și eu rugăciunea serenități:

doamne dă-mi puterea să accept că ești reală

curajul de a te lăsa să exiști

și înțelepciunea de a face diferența între cele două

 

ți-aș mai povesti despre un fost angajat la chimie

care o dată pe săptămînă își ia fetița de mînă

și bate toate casele de pariuri să strîngă chiștoace

dacă fetița întreabă ce sunt el îi răspunde

un fel de ființe vii pe care le strîngi cu măsură

altfel nu mai cresc deloc dacă le strîngi pe toate

 

un avion galben trece razant peste blocuri

ca palma mamei peste creștetul unui copil

te trezești speriată te liniștesc

primăria face aerodezinsecție

faci ochii mari: aero ce?

îți explic în glumă că primăria parașutează

soldați de elită și microscopici care să lupte

cu o armată secretă și microscopică de gîndaci

 

ca să-mi înec amarul realității

îl întreb pe fabio iosefinul dacă nu știe

o cale rapidă de-a uita cine sunt

de-a o lua de la capăt într-un loc unde

nimeni nu cunoaște pe nimeni

poate să plec în africa voluntar să scriu o carte

și să donez încasările copiilor din djebonoua

ca să mă învelesc intru în polemici cu vaticanul

nu înțeleg de ce trupul domnului nu e valid

dacă-i făcut din azimă fără gluten

dar e acceptat trupul domnului făcut

din azimă cu organisme modificate genetic

 

să recunoaștem:

pînă la urmă toți ne ascundem de viețile noastre în viețile altora

de parcă am aștepta să treacă o ploaie torențială

apoi ne mirăm că n-am lăsat nicio urmă

așa cum a zvîntat soarele

orice urmă de ploaie

 

Add a comment