Hypocrisia

literatură

stăpânul fricilor

stăpânul fricilor mele sunt, mi-am spus într-o zi și mi le-am înnodat

cu lanțuri groase, cu funii și cu ce-am mai găsit

de glezne, gât, de mâini și degete; mi le-am făcut

podoabe: brățări, inele și coliere ce le târam după mine cu greu.

au încercat să mă desprindă, se rostogoleau

violent și sonor ca tunetele în miezul furtunii

și mă smuceau pe rând sau simultan

în toate direcțiile ca să mă ducă pe margini; întâi

mi-au smuls un picior apoi două degete

de la mâna dreaptă; au tras și de gât,

au luat-o la goană lăsând în urmă nori de praf și de nimic.

când s-au îndepărtat am rămas bolovan

în mijlocul drumului, cumplit de străin de orice și singur, oamenii

m-au ocolit sau au călcat pe mine dar îmi era mai bine așa

decât ridicat, strâns în brațe și împins apoi la o parte.

stăpânul fricilor mele sunt, mi-am spus din nou când le-am văzut întorcându-se

după un timp, să le hrănesc.

le-am mângâiat pe cap, mi le-am lipit înapoi

și în această simbioză perfectă

ne-am continuat calea

0
No votes yet

Add a comment

În aceeași categorie:

Pages