O editură de milioane (de cărți)

Înfiinţată în 1959 în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Editura Ştiinţa a tipărit de-a lungul anilor peste 8.500 de titluri de cărţi şi reviste ştiinţifice, într-un tiraj de peste 22 000 000 (douăzeci şi două de milioane!) de exemplare. O bună parte din titlurile de referinţă au văzut lumina tiparului în cadrul a peste 100 de colecţii şi serii tematice. Editura e un jucător important pe piaţa manualelor şi a auxiliarelor didactice, publicând până în prezent peste 200 de titluri pentru învăţământul universitar şi preuniversitar.

Pe lângă faptul că este cea mai longevivă instituţie de profil din Republica Moldova, Editura Ştiinţa este şi foarte vizibilă pe piaţa de carte, şi foarte activă. Nu ştiu care este secretul unei asemenea stări de lucruri. Ştiu doar că Ştiinţa se angajează în proiecte editoriale importante (chiar spectaculoase!), pe care le duce cu bine până la capăt. Unul dintre acestea este publicarea în întregime a operei lui B.P. Hasdeu, performanţă asemănată cândva de un jurnalist basarabean cu câştigarea unui război.

De 30 de ani, editura este condusă domnul Gheorghe Prini.

Redactorul-şef al Ştiinţei este criticul literar şi poetul Mircea V. Ciobanu, căruia îi mulţumesc pentru informaţiile din acest articol, oferite în exclusivitate pentru rubrica „Basarabia literară”.

Gheorghe Prini, directorul editurii

 

Pentru ediţia din acest an a Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău (de la sfârşitul lunii august), Editura Ştiinţa pregăteşte următoarele volume, care vor fi lansate atunci.

 

În Colecţia „Moştenire”:

 

  • Alecu Russo, Opere (1 vol); ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Teodor Vârgolici, 284 p.

Ţin minte şi acum un verset din Cântarea României, învăţat la şcoală: „Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin cerul tău; munții se înalță trufași în văzduh; râurile, ca brâie pestrițe, ocolesc câmpurile; nopțile tale încântă auzul, ziua farmecă văzutul... Pentru ce zâmbetul tău e așa de amar, mândra mea țară?...

A fost prima mea întâlnire (şi ultima) cu o scriere de Alecu Russo. Mai departe, i-am pomenit numele ori de câte ori am vorbit despre Mioriţa, descoperită de acesta la Soveja, în Vrancea.

În 1850, basarabeanul Alecu Russo tipărea la Paris, în limba franceză, capodopera Cântarea României (o parafrază romantic-patriotică a Cântării Cântărilor). Au urmat texte scrise în franceză sau în română, dar care au ajuns foarte târziu şi în formule trunchiate în Basarabia. Opera (dar şi biografia) lui Alecu Russo devine – spun editorii de la Ştiinţa – foarte actuală.

De ce?

În primul rând – explică aceştia – e vorba de interesul cititorului de azi pentru literatura narativă non-ficţiune: memorii, jurnal, note de călătorie, reflecţii. În al doilea rând, deschiderea tot mai mare spre spaţiul european comun îl evocă de la sine pe unul dintre primii tineri basarabeni care au studiat în Europa, au scris acolo, inclusiv, în limbile de circulaţie. În al treilea rând, tot mai insistent se vorbeşte de necesitatea unei recuperări integrale, după atâţia ani de semiobscurantism, cu interzicerea (în Basarabia) a unor texte precum „Cântarea României” ş.a. În fine, concluzionează editorii, la o relectură textele democratului şi unionistului, liberalului şi revoluţionarului Alecu Russo se dovedesc a fi de actualitate în integralitatea lor.

Ediţia de la Ştiinţa reflectă activitatea multilaterală a celui care a intrat în conştiinţa publică cu numele de „Ostaş al propăşirii”. Textele scriitorului sunt grupate în câteva secţiuni, după criteriul tematic: Memorii şi scrieri istorice; Scrieri de critică literară; Scrieri poetice şi Scrieri politice. La Addenda este inclusă o scriere atribuită lui Alecu Russo: „Groază. Ultimul haiduc român”.

  • Leon Donici, Scrieri (2 vol., vol. 1 – 560 p.; vol. 2 – 424 p.). Ediție îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Ana-Maria Brezuleanu.

Cine este Leon Donici? se vor fi întrebând 9 din 10 cititori ai acestei rubrici.

Iacătă un scurt parcurs biografic al scriitorului, schițat de îngirjitoarea ediției: 

Leon Donici a debutat în 1909 la Sankt Petersburg. Consacrarea i-o aduc nuvela Mon plaisir (1911) şi romanul Novaia bursa (Noul seminar, 1913), lucrări cu pronunţate accente de critică incisivă, un rechizitoriu la adresa moralităţii dubioase a clerului rus. În scurt timp, devine cunoscut şi apreciat în cercurile literare petersburgheze.

Opera literară a lui Leon Donici (1887–1926), remarcabilă atât în expresie originală românească, cât şi în cea originală rusească (un caz rarisim în literatură, când un autor este la fel de bine apreciat în două literaturi în care s-a manifestat), este azi cvasinecunoscută, deşi s-a bucurat de recunoaşterea majorităţii literaţilor de marcă din epocă: G. Ibrăileanu, N. Iorga, O. Goga, N. Crainic, P. Şeicaru, C. Petrescu, L. Blaga, E. Lovinescu, T. Arghezi, A. Maniu, Perpessicius, Al Philippide ş.a.

Revoluţia rusă din octombrie 1917 schimbă brusc drumul vieţii şi al creaţiei lui L. Donici. Bolşevicii nu aveau nevoie de oameni talentaţi. Se retrage la Chişinău. Dacă în Rusia purta numele de Dobronravov (numele mare al tatălui său), la întoarcerea acasă, preia numele mare al mamei, Domnica Donici, fiind cunoscut ca Leon Donici. Începe să scrie în limba română, pe care o vorbea din copilărie, colaborând, între 1919 şi 1924, cu proză, memorii, portrete literare, cronici artistice, traduceri la mai multe periodice, între care „Adevărul literar şi artistic”, „Basarabia”, „Cugetul românesc”, „Viaţa românească” „Ţara noastră” etc. În 1923 publică volumul Revoluţia rusă (Amintiri, schiţe, impresii), carte-document, cuprinzând memorii, mărturii şi comentarii despre oameni şi întâmplări din timpul revoluţiei ruse. Spre sfârşitul anului 1924, pleacă la Paris, unde scrie în ziarele emigraţiei ruse, fiind apărătorul drepturilor româneşti în Basarabia. Moare la doar 39 de ani. Nichifor Crainic, la ordinul şi cu sprijinul lui Octavian Goga, întreprinde demersurile necesare pentru ca trupul lui Donici să fie adus şi reînhumat la Chişinău (potrivit dorinţei scriitorului), cu toate onorurile naţionale.

Ediţia de la Ştiinţa are în primul rând conotaţia unei reparaţii morale faţă de un creator (romancier, nuvelist, dramaturg, publicist, regizor şi cântăreţ de operă) uitat în arhivele istoriei literare a începutului de secol XX. Un scriitor cu un destin dramatic aparte.

 

 

Editura Ştiinţa aduce la Salonul de Carte trei antologii din Colecţia „Câmpul de lectură”:

 

 

  • Poezia cu formă fixă (ediţie de Nicolae Leahu şi Raisa Leahu, 224 p.)

Antologia cuprinde o selecţie de texte reprezentative ale unor poeţi din România, Basarabia, Bucovina de Nord sau din diaspora, începând cu Dosoftei şi până în contemporaneitate. Speciile cu formă fixă luate în considerare sunt acrostihul, balada, catrenul, distihul, gazelul, glosa, haiku-ul, pantum-ul, renku-ul, ritornela, rondelul, ronsetul, sextina, sonetul (cu toate varietăţile lui: coroană de sonete, sonet inversat, sonet dublu, sonete în dialog, ciob de sonet, sonet ludic, sonet neterminat, „ultimul sonet”), tanka, terţina şi trioletul.

Volumul este un instrument didactic pentru învăţământul preuniversitar şi universitar, dar şi o sursă de informare şi de lectură pentru marele public.

În carte există un capitol teoretic, care prezintă exigenţele canonice şi evoluţia speciilor cu formă fixă antologate.

 

  • Poezia manieristă (ediţie de Lucia Ţurcanu, 112 p.)

O selecţie de texte de factură manieristă din literatura română, începând cu Ienăchiţă Văcărescu, Costache Conachi, Iordache Golescu, poeţii de la începuturile poeziei române moderne, continuând cu Alexandru Macedonski, Ion Pillat, Adrian Maniu, Ilarie Voronca, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta etc. şi ajungând până în zilele noastre la Romulus Vulpescu, Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, Anatol Codru, Şerban Foarţă, Nicolae Dabija ş.a. În studiul introductiv, Lucia Ţurcanu face o analiză succintă a evoluţiei noţiunii de manierism în literatura şi cultura occidentală începând cu secolul al XVI-lea şi până în anii ’80 ai secolului al XX-lea.

 

  • Antologia baladei culte (ediţie de Mircea V. Ciobanu, 144 p.)

Studiul introductiv care însoţeşte ediţia iniţiază cititorul în istoria genului şi a conceptului de baladă cultă. Antologia include o selecţie din aceste texte, începând de la clasicii Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri şi până la contemporanii Şerban Foarţă, Aureliu Busuioc şi Mircea Cărtărescu.

Alte volume de la Editura Ştiinţa care vor fi lansate în luna august, la Salonul Internaţional de Carte de la Chişinău sunt: Ion Luca Caragiale, Opere, 3 vol. (Ediţie, cronologie, note şi comentarii de Stancu Ilin, Nicolae Bârnă, Constantin Hârlău. Studiu introductiv de Stancu Ilin, în Colecţia „Moştenire”); Neamul românesc în Basarabia, de Nicolae Iorga (Ediţie de Iordan Datcu. Colecţia „Pagini despre Basarabia”); Cartea Roşie a Republicii Moldova, un volum cu specii de animale şi de plante pe cale de dispariţie.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.