Hypocrisia

literatură

Metronom

Iniţiat şi operat de Comitetul Naţional pentru o Europă Liberă, o grupare de cetăţeni americani care nu deţin funcţii oficiale, Radio Europa Liberă va emite pentru cele 80 de milioane de oameni care trăiesc în sclavie comunistă, din Germania până în Rusia, prezentându-le povestea adevărată a libertăţii şi democraţiei. Libere de orice constrângeri diplomatice, emisiunile vor fi tranşante (comunicat de presă al Comitetului Naţional pentru o Europă Liberă, 3 iulie 1950)

 

iulie 1971

 

Anul ăsta ne-am mutat într-un bloc nou, lângă calea ferată. Peste casa unde m-am născut au trecut buldozerele, dar nu-mi pare rău, fiindcă stăteam cu chirie. Aici avem două camere, bucătărie, balcon şi baie. Camera mea dă la sud. La vremea asta, soarele coace mobila luată-n rate prin anii 50 şi câteva poze de familie, prinse-n rame de lemn pirogravat. Tata iubeşte pozele de familie. Le apără de muşte cu dreptunghiuri precise de geam subţire, tăiat cu diamantul. Măsoară de două ori şi taie o dată. Când nu taie, cântă la vioară. Când nu cântă la vioară, bea. Când termină de băut, se-apucă din nou de tăiat. Deasupra radioului am lipit coperta lui Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band şi-un poster cu Jim Morrison, adus de la ruşi, pe care am dat 50 lei. La răsărit, o icoană.

 

Pe terasă avem o sârmă de rufe. Fără să ştie nimeni, i-am pus doi izolatori de porţelan la capete, transformând-o în antenă. Blocul are 10 etaje, aşa că de-acolo până în camera mea a trebuit să înnod mai multe sârme scurte, ca pe cearşafuri. O altă sârmă leagă caloriferul cu borna de împământare. Funcţionează.

 

Aparatul de radio e cu lămpi. Carcasa e din lemn, clapele şi butoanele, din plastic alb, dur, ca la pian. Când le-apeşi, un sistem de arcuri şi pârghii loveşte un întrerupător şi te-anunţă că aparatul a pornit. Pocnetul se-aude până în bucătărie, unde găteşte mama. Atunci mama deschide uşa de la camera mea, duce un deget la buze, surâde şi pleacă. De fapt, e îngrijorată. Eu spun da, mamă. Dar astea sunt amănunte intime.

 

Când lămpile s-au încălzit, trec pe unde scurte. Acul trebuie să stea undeva între Strasbourg şi Vilnius, la câţiva milimetri de Riga. Difuzoarele fluieră şi pârâie, dar m-am obişnuit. Aici e Radio Europa Liberă.

 

 

Emisiunea s-a terminat. Mama e tot în bucătărie. Mamă, a murit Jim Morrison. Tresare. Cine e Jim Morrison? Vino. Întind o mână spre poster. Mama dă din cap. Dincolo, tata stă la masă, cu ochii-n televizor. Dan Spătaru e un băiat de treabă şi cântă frumos. Ca mine, ca tata, ca Jim Morrison, ca toţi bărbaţii lumii. Adineauri, Dan Spătaru a cântat piesa "Măicuţa mea", un şlagăr compus de Temistocle Popa. Mă aşez lângă tata, mama se-ntoarce în bucătărie.

Add a comment

În aceeași categorie: