un text de Adrian Pop
Proză
epigrame selectate de Nelu Ioan Gârda
poezie de Maria Folea

Eternul underground

Poetul acestei săptămâni se numeşte Gabriel Tudorie (1982, Bucureşti).

Autor exclusiv virtual, boemul, melancolicul, narcisiacul şi autoreflexivul Gabriel Tudorie (Pictoru') rămâne, de ani buni încoace, nu numai un inconfundabil rafinat al gustului (după unii apropiaţi, ca reflex al degustării), ci şi un maestru al limbajului imagistic (după aceiaşi, omul "cu vorbele la el" - şi nuanţele, aş adăuga eu).

Ca urmare, la confluenţa dintre vremuri, tendinţe şi arte, prin refuzul debutului de tiraj confidenţial şi al aderenţei la maşinăria de feedback a mediilor literare - un virtuos.

Am ales pentru azi, ca un prim pas spre recunoaştere, două dintre poemele sale de tandră şi discretă ironie, cred, definitorii: primul, pentru propriul act existenţial, al doilea, pentru cel poetic. Sper, convingătoare.

 

Arhanghel niciunei vestiri

Tablouri pe care n-am să le las pe pereţi,

cuvinte invers transcrise-n agende

datate-nainte de optzeci şi doi.

 

Iar când exuberanţa mesenilor va trage să moară,

când frumuseţea pretinselor doamne va trece asemeni spumei din halbe,

când creierul demnilor domni s-o fi murat deja în alcool şi pomană,

pălăria aceast-am s-o iau şi haina mea înnegrită

 

şi-n aerul rece,

 

rece ca stârvul eroului necunoscut

la grămadă-aruncat în groapa comună,

tocmind lăutari voi începe să cânt

până prima scânteie-am să văd din ekpirosis.

 

Prieteni, ce tânără, tânără-i moartea

şi eu, ce nebun c-am crezut.

 

 

 

 

Defragmentare

 

 

 

Circumstanţă

 

Toreadorul răcit rătăceşte-n arenă, scuipă pumnale şi flori.

Am presupus că-i sfârşitul. Stiloul înfipt în parchet,

sticla ciobită de masă, scrumiera albastră şi cerul ascuns.

Printre coaste creşte mesteacănul domnului rus.

 

Circumferinţă

 

Cezarului ce-i al cezarului, lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.

Cât îngerii trei porţile lumii le joacă-n picioare – piatră şi os.

Zile de post. Vinului prost – scuipatul şi scârba,

acuma şi-n veac.

 

Circumvoluţiune

 

Imaginea unui parbriz spărgându-se la o sută şi şaizeci la ora, noaptea,

undeva înspre munţi. Oglinda, ştergătorul din dreapta şi-atât. Amestec de stări

şi ploaia ce vine. Între mine şi uşa balconului luntraşul zâmbeşte şi-i ştirb.

Dentiştii n-ajung nicăieri, ospătăriţele merg toate în rai, poeţii se-nchid în propriile vene

şi-aşteaptă ziua de ras. Oasele lor vor sfida geometria. Sâmbătă ca un joc de biliard.

Tragem cu manta, fildeşul e o amintire pe care o lansăm peste tot.

Mica noastră călătorie spre lună.

 

Circ

 

Vlăguit, înghiţitorul de săbii cere un rom.

Doamna cu barbă oftează şi cade,

domnul cu focul cere-un chibrit.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.