Construieşte şi tu Podul de cărţi!

Umple rafturile bibliotecilor din Basarabia!

E posibil să aduni cinci sute de mii de cărţi româneşti şi să le treci Prutul, ca să le dăruieşti bibliotecilor şcolare şi universitare din Basarabia?

DA! cred şapte tineri. Aceştia au început să construiască Podul de cărţi, demarând un proiect care îşi propune să ducă în Moldova sute de mii de volume scrise în limba română.

Dar cine sunt aceşti temerari?

Slavic Șaramet – medic dentist. Nicoleta Brînză – jurist. Valeriu Leapciu – consilier în Ministerul Tineretului și Sportului. Lina Vdovîi – jurnalist. Marian Crăciun – consilier de carieră pentru studenții Universității București și trainer. Radu Petrariu – cadru didactic asociat și Consilier Rector ASE Bucureşti. Ionuț Mirea – antreprenor.

Patru români originari din Basarabia, stabiliți în România. Doi bucureșteni. Şi un moldovean din partea românească a țării.

O mână de oameni care au între 25 şi 41 de ani şi care fac voluntariat de ani de zile.

Şapte prieteni.

Tusşapte au făcut – întâi – câteva socoteli; şi-au pus niscaiva întrebări; au găsit răspunsuri: „Când am pus pe hârtie cifrele cu 5-6 zerouri, am făcut ochii mari şi ne-am gândit: unde o să punem atâtea tone de hârtie şi atâta amar de cunoaştere? Şi tot noi ne-am răspuns: în bibliotecile din Basarabia. În bibliotecile de la ţară, din fiecare şcoală în care elevi lipsiți de aceste resurse le doresc şi le aşteaptă. Un milion de volume în limba română, tipărite azi, ieri, acum un an, acum 20 de ani sau acum 40 de ani înseamnă, de fapt, să dotezi bibliotecile din şcolile Republicii Moldova, înseamnă, cu aproximaţie, 600 de volume pentru fiecare şcoală.

Apoi, pe 21 mai, la Biblioteca Facultății de Litere din Bucureşti au lansat în mod oficial campania Podul de Cărți.

La începutul lui aprilie însă, cu primele volume colectate, au dat o fugă până la Selemet, o comună din raionul basarabean Cimișlia. Au fost primiţi cu entuziasm şi cu o nebănuită căldură.

Dar de ce sunt necesare – şi astăzi – asemenea iniţiative?

Iată ce spune spune Ionuţ Mirea, unul dintre membrii echipei de voluntari: „Deşi în Republica Moldova limba oficială este limba română majoritatea elevilor şi tinerilor nu au acces la manuale sau cărţi în limba română în bibliotecile şcolilor. Pentru că majoritatea dintre ei nu au internet, prin Podul de carţi îmi doresc să oferim şansa unor elevi de a învăţa să citească şi să gândească independent, să contribuim la procesul de educație în limba română și de păstrare a identității românești.”

Ar mai fi de adăugat că în numeroase biblioteci rurale din Moldova, 70-80% din numărul total de volume sunt tipărite în româneşte cu grafie chirilică.

După părerea mea, cel mai important atu al campaniei Podul de cărţi este anvergura: nu e puţin lucru să îţi propui să aduni o jumătate de milion de cărţi pentru Basarabia.

Deşi e la începuturi, Podul de cărţi are deja printre susţinători instituţii reprezentative: Universitatea din Bucureşti, Librăriile Humanitas, Forumul Tinerilor din România, Asociația Tinerilor Bucureșteni, Asociația Studenților și Elevilor Basarabeni.

Librăriile Humanitas şi Booktopia – o reţea socială prietenă cu cititul - s-au implicat în campanie înainte ca aceasta să fie lansată în mod oficial. Pe 23 aprilie, de Ziua Internaţională a Cărţii, în Librăriile Humanitas s-a desfăşurat Maratonul de Citit iniţiat de Booktopia. Cu această ocazie, pentru fiecare cititor-participant un volum a fost donat celor de dincolo de Prut. Au fost 448 de maratonişti (deci tot atâtea cărţi dăruite), în 59 de ore de lectură neîntreruptă.

Pe de altă parte, cred că atragerea în campanie a unor edituri importante din România şi din Basarabia ar putea contribui nu doar la atingerea target-ului propus, ci şi la depăşirea acestuia. Iar dacă fiecare din cei aproape 135 000 de cititori ai revistei Literatura de azi ar dona măcar trei volume, Podul de cărţi s-ar construi într-o clipită.

Odilia Roșianu (redactor șef Literatura de azi), Ioana Revnic (Basarabia literară) & Zina Zen (Podul de cărți)

Despre Podul de cărţi stau de vorbă cu Nicoleta Brînză, cea mai romantică dintre cei şapte iniţiatori ai acestui proiect.

Nicoleta este basarabeancă. O cunosc de câţiva ani, datorită blogului ei găzduit de Marea Dragoste şi Tango, unde scrie deghizată în Zina Zen şi unde textele ei cu zvâc seduc mii de cititori.

*

Ce cărţi în limba română aveai în biblioteca de acasă?

La început, nu aveam deloc. Problema noastră era că aveam unele cărți în limba română, dar erau scrise cu grafie chirilică. Eu am avut norocul să ajung în 1990 în România, școala mea s-a împrietenit cu un liceu din Craiova. Atunci ne-am întors cu multe volume scrise cu grafie latină. Era cel mai de preț cadou pe care puteau să ni-l facă liceenii și profesorii de acolo. A fost o experiență impresionantă, care m-a marcat pentru tot restul vieții.

Primele cărți în limba română de acasă, cumpărate, au fost dicționarele. Era important să trecem de la grafia chirilică, la cea latină și să învățăm să scriem corect. Apoi, am continuat cu autorii clasici – cumpăram tot ce apărea, colecție după colecție. 

Care a fost prima carte în limba română pe care ai citit-o?

Cred că au fost Poveștile lui Ion Creangă. Le-am recitit în limba română, cu grafie latină.

În acele vremuri, era o mândrie să citești în limba română. Orice. Mi-aduc aminte de primul ziar tipărit în grafia latină, sentimentul de libertate, de victorie care mă cuprindea când citeam în limba română. Deși eram mică, simțeam importanța și valoarea grafiei latine. Simțeam că am câștigat, că am adus ceva înapoi acasă. Citeam cu sete totul. Cu sete și cu mândrie. Îmi pare rău că nu putem explica acest sentiment azi, generației de după noi.

Ce cărţi ai vrea să ajungă în bibliotecile din satele basarabene, în cadrul campaniei Podul de cărţi?

Acum știu că fiecare carte își găsește cititorul.

Mi-aș dori să ajungă dicționare, literatură pentru toate vârstele, cărți de specialitate, pentru tinerii care vor mai mult decât li se oferă la școală.

Mi-aș dori să citească toată lumea cărțile care m-au marcat pe mine.

Important este să aibă de unde alege. Să poată să meargă la bibliotecă și, în funcție de vârstă și preocupări, să poată să aleagă ce vrea să citească. O carte e o poartă spre altă carte, spre o lume mai bogată, mai frumoasă.

Pentru mine, este important să știu că tinerii și copiii din satele Moldovei au șansa de a-și îmbogăți lumea spirituală cu ajutorul cărților. 

                               Nicoleta Brânză (Zina Zen)

Când s-a născut ideea Podului de cărţi?

Ideea proiectului nu este nouă. Au mai fost duse cărți peste Prut și sper să ne ia exemplul cât mai multă lume. Noi ne-am gândit să mergem cu cărți în Moldova în timpul unei discuții despre promovabilitatea examenelor de bacalaureat în satele de acolo. Deși lucrurile sunt puse în mișcare (avem o doamnă ministru a educației profesionistă, cu viziune și răbdare), situația din sate nu este foarte încurajatoare. Fiecare dintre noi a avut un motiv personal pentru a se implica în proiect. Eu, de exemplu, simt că sunt datoare să întorc acest serviciu destinului și să dau mai departe. Pe mine cărțile m-au ajutat foarte mult în viață. Multe șanse și oportunități le-am folosit datorită volumelor care mi-au trecut prin minte și suflet.

După ce criterii alegeţi bibliotecile cărora le donaţi cărţile?

Prima localitate am ales-o dintr-un top al liceelor din Moldova, în care nu s-a promovat aproape deloc Bac-ul.

Următoarele destinații ne-au ales ele pe noi. Ne-au scris primari, profesori, părinți să ne roage să mergem la ei în localitate. Mergem anume în satele în care literatura română și cărțile în limba română lipsesc cu desăvârșire sau sunt depășite considerabil de cele scrise cu grafie chirilică. Este trist, dar aceasta este realitatea și ne raportăm la ea. 

De-a lungul timpului, s-au mai adunat şi s-au mai trimis cărţi pentru şcolile basarabene. Prin ce se deosebeşte Podul de cărţi de toate celelalte iniţiative de acest gen?

Eu cred că acest tip de inițiativă este binevenit să vină din orice colț al țării, sub orice formă și denumire. Nu vrem să ne deosebim de cineva, în fond, nu e vorba de vreo concurență. Noi suntem 7 voluntari „romantici” (în DEX scrie că romantismul este o „atitudine, un comportament dominat de sensibilitate, de imaginație care nu mai trece de rațiune.” Astfel văd eu proiectul nostru). Şi facem ce considerăm că trebuie făcut.

Când am fost în satul Selemet, raionul Cimișlia, unde ne-au întâlnit cu o căldură și deschidere extraordinare, eu am simțit că sunt exact acolo unde trebuie. Chiar dacă nu dormisem și am făcut 1000 km într-o singură zi. Niciun efort nu este prea mare. 

Ce pot să facă în mod concret cei care vor să vi se alăture?

Trebuie să ne găsească pe net (pe site-ul www.poduldecarti.ro sau pe pagina noastră de Facebook) și să ne scrie.

Noi avem puncte de colectare, mergem la cei care vor să doneze, ne alăturăm tuturor campaniillor sociale și media care implică lectură, cărți, cultură și educație.

Oricine crede că poate ajuta la construirea acestui Pod de cărți este binevenit să ni se alăture.

*

 

Fiecare dintre noi are cel puţin 10 cărţi preferate, pe lista cea scurtă a sufletului său – ne amintesc iniţiatorii campaniei. Dacă cei câţiva oameni care vor ca acest proiect să fie, ar aduna poveştile din spatele fiecărei liste, am ajunge să umplem golurile şi să anulăm distanţele. Ar ajunge să acoperim lipsa cărţilor în limba română care a fost impusă de istoria nedreaptă din Basarabia. Ar ajunge, mai ales, să umplem un dulap de bibliotecă cu 5 rafturi; 5 rafturi de înțelepciune, de frumuseţe, de imaginaţie fără graniţe.

Drag cititor al revistei Literatura de azi şi al acestei rubrici, dăruieşte şi tu o carte!

Umple rafturile bibliotecilor din Basarabia, alături de cei şapte romantici care înalţă peste Prut cel mai trainic pod!

Podul de cărţi.

 

*

 

Nicoleta BRÂNZĂ s-a născut la 24 martie 1979, în Republica Moldova. Este absolventă a Facultății de Drept de la Universitatea de Stat din București și a cursurilor academice postuniversitare, cu specializarea în Științe politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București.

Scrie şi publică cu pseudonimul Zina Zen. În 2014 a debutat ca prozatoare cu paraLELE, un volum scris în colaborare cu Vica Demici. Cartea a apărut la selecta editură Cartier şi este în topul vânzărilor.

Anul acesta și-a lansat volumul de poezii It’s complicated.

*

Un pod este întotdeauna luat ca atare. El există. Oamenii îl traversează, repară sau consolidează. Un pod este util și eficient. Unele sunt chiar frumoase, adevărate opere de artă.

Dar podurile au apărut ca răspuns și soluție la o nevoie. Un pod este legătura dintre două maluri. Scurtătura.

Am văzut și traversat multe poduri – cel mai mult mi s-a întipărit în minte primul meu Pod de Flori. Am trecut granița, părinții mă țineau strâns de mână, iar eu, pentru prima dată în viață, am conștientizat că trăiesc ceva important.

Trăiam istorie.

Din 1996 traversez podul peste Prut de câteva ori pe an. Uneori mai des, alteori mai rar. În funcție de vremuri. Duc. Iau. Las. Împrumut. De fiecare dată am aceleași emoții cumplite. Și nu mi-e rușine că de fiecare dată când trec peste Prut mi se pune un nod în gât.

Podul peste Prut nu este un simplu pod. Este un pod între inimi. Un pod între trecut și viitor. Un pod între oameni. Un pod peste cicatrici prea vechi. Un pod peste uitare.

De data aceasta, va fi un pod de cărți.

Răspuns. Soluție. Scurtătură.

Cea mai strânsă legătură între cele două maluri.

Nicoleta Brînză

 

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.