cărările din Roșia Munteanu

cel din poză îmi luminează

să ies?

află că distanţa nu se va mai aşterne între lucrurile tale vei fi
tovarăşul călătoriei imaginate şi atât
străinii ce te-au râvnit în scurt timp îţi vor uita chipul şi glasul
în cele din urmă cuvintele
mărturie vor depune numai ramele din spatele cărora te-au iubit
aceia pe care tu însuţi (i-)ai iubit 
sau (i-)ai minţit că îi iubeşti
multiplicând-mărind-deformându-i
placându-le zâmbetul în aur mincinos

un singur pas dacă ai face
lumina ţării ar cădea asupra-ţi altfel
judecătorii nu ţi-ar echivala masa cu a unui condamnat penal
în definitiv nu ai comis daune materiale
nu ai nici o victimă şi nu
ai avea de dat socoteală de ce visul munţilor este de cremene şi de os

coocoo-ul ne spurcă în engleza americană
iar ceasul sună obsedant
scoală-te române deşteaptă-te leapădă-te ieşi din tine pentru
întâia oară fără noapte în cap
dacă nici acum nu vei reacţiona orice gură de apă sau de aer
ar sădi în pântecele femeii tale lupul dacic împăiat

să ies? să mă aşez lângă mine bătându-mă condescendent pe spate: lasă...
poate chiar să îmi prind braţul drept cu familiaritate consolându-mă:
mai dă-o-n zamolxele mă-sii nu mai pune la suflet
n-or lua aştia mai mult decât alţii nu 
ne lasă pe noi D-zeu

de ce? Munteanule nu te-ai: călugărit sau înarmat – ai fi fost
din oricare acestea un personaj pitoresc eficient legendar
dar lenea ţi-a consumat bateriile
ţi-a mai rămas doar harta pe care
de-a pururi vei face pe prostul aprinzând la răscruci lumânări
nu multe nu mari cât să mai pară când e întuneric şi vântul nu bate
că nu definitiv ochii s-au stins

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.