Hypocrisia

literatură

Amintiri cu scriitori

Mă număr printre privilegiații care au avut bucuria de a-l fi auzit pe Ioan Groșan povestind live câteva dintre întâmplările cuprinse în Lumea ca literatură. Se petrecea anul trecut, într-o sală a lectoratului de limba română al Universității din Leipzig, după o lectură publică la care au participat patru autori români. La un pahar de vin oferit de gazde, povestitorul Groșan s-a dezlănțuit, iar hohotele noastre de râs au răsunat timp de câteva ore pe holurile auster-nemțești ale clădirii.                  

Ne povestea atunci Ioan Groșan aventura din 1992 pusă acum pe hârtie sub titlul Jeune comedien la Cannes, împărțită, în varianta scrisă, în nu mai puțin de zece episoade. Evenimentele, și aici, și în alte povestiri, sunt la marginea verosimilului, genul acela de întâmplări, care odată petrecute, te fac să-ți spui: „dacă ai citi asta într-o carte, ai zice că e prea mult”. Odată ce cunoști „personajul” însă, îți dai seama că relatările sunt autentice, că Groșan chiar s-a acreditat cu îndrăzneală direct la Cannes ca „tânăr actor” de 45 de ani, că a dormit pe plajă până la apariția zânei bune, întruchipate de Eugenia Vodă, care l-a lăsat apoi să doarmă în mașina ei etc. Exact aici e și miza titlului: lumea e deja literatură, nu mai trebuie inventat nimic...

Sunt apoi mai multe texte care ar putea primi supratitlul „Povestiri din Epoca de Aur”, ele surprinzând cu umor fragmente de viață cotidiană în comunism, suficient de reprezentative însă pentru a contura o minifrescă de epocă. Moscu Copel și Radio Moscova, din care aflăm cum își cumințea copiii un tată în România anilor 50, Ioan Buduca și biftecul tartar, o privire asupra boemei literare bucureștene a anilor '70, Cele șapte vorbe memorabile ale lui Ion Mureșan – aventuri la pescuit la propriu, Eros în socialism, în patru părți, cea mai amuzantă fiind cea care relatează povestea de amor cu „fanatica” troțkistă, mexicana Maria Trinidad, Zece farfurii cu supă, povestea unor amoruri ratate ale lui Lucian Perța, și încă alte câteva povestiri din volum recreează nu doar atmosfera vremii, dar și solidaritatea unui grup de prieteni, portretizați în pagini memorabile.

Lumea ca literatură. Amintiri, volum nominalizat la ediția din acest an a Premiilor revistei „Observator Cultural”, se înscrie într-o deja lungă serie de memorii ale unor mari scriitori contemporani publicate în ultimii ani, după Paul Cornea, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian. Chiar dacă memorialistica e de fiecare dată altceva decât opera scriitorului respectiv, ea are o savoare aparte, dincolo de funcția documentară, deloc de neglijat.

(Ioan Groșan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom, 2014)

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.

În aceeași categorie: