Hypocrisia

literatură

à la guerre comme à la guerre. alţi Manoli pi şantier – românificaţi!


Exceptând berzele şi viezurii, din frăţia românului cu codrul au rămas doar rădăcinile, cărora, oricât şi-au bătut capul, nici austriecii, nici suedezii nu le-au găsit vreo întrebuinţare. Ceea ce, dacă e să-l parafrazăm pe unul dintre clasicii literaturii autohtone, nu e tocmai rău, pentru că nutrim speranţa că, din rădăcini, din mucegaiuri şi din lăstari noi, cam într-o sută de ani, avea-vom codrii înapoi.

Motiv pentru care, până la cuvenitul soroc, zapez la limita dintre oniric şi psihotic în ghiveciul de informaţii televizate: accident, rromi agresând personalul medical, incendiu, rromi prinşi la furat, accident, rromi violând o minoră, incendiu, bătaie între clanuri de rromi, accident, incendiu, rromi, accident, incendiu, rromi…; aceleaşi ştiri, indiferent de postul de telviziune. Aspect fără de care cu nici un chip nu mi-ar fi reţinut atenţia o pseudodezbatere dintre doi invitaţi la fel de anonimi pentru mine precum eu pentru domniile lor şi un moderator căruia nu i s-a văzut nici o secundă chipul, probabil realizatorul emisiunii având motive serioase în acest sens. Pur şi simplu vocea sa răzbătea când te aşteptai mai puţin cu un aplomb şi un patetism demne de Jiminy Cricket, lansat în spaţiu cu precizia unui balon de aer eliberat brusc.

Ce susţineau distinşii invitaţi şi specialişti (reprezentanţi importanţi ai aparatului adminstrativ, asta am reţinut – unul dintre ei, secretar de stat la Ministerul Finanţelor); printre multele aspecte sociale în care excelau, soluţionând în două fraze orice problemă socială, de la demografie, acordarea trusoului pentru întâiul născut, organizarea de licitaţii şi acordarea de contracte – ce s-o mai lungim: “mai” exhaustivi şi comprehensibili decât CTP-ul şi mai încrâncenaţi decât Dinescu (sau invers…) – că una dintre deciziile falimentare ale vechilor guverne a fost inţiativa anvelopării blocurilor de locuinţe, pentru că asta a dus la scăderea veniturilor pe care statul le realiza din consumul de energie.

Din păcate, în cele din urmă am adormit şi nu am reuşit să aflu dacă fiecare asociaţie de locatari va funcţiona în regim propriu aidoma unui antrefrig sau, în loc de panouri solare, statul va subvenţiona montarea de blocuri de gheaţă. De aia m-am şi decis să scriu două rânduri, poate vreun alt insomniac a urmărit respectiva emisiune până la capăt şi îmi spune şi mie soluţia genială găsită de “noii” administratori ai statului român. Căruia, tocmai pentru că producătorii sunt subfiscalizaţi, dar salariaţii suprafiscalizaţi, le sugerez să pună taxă pe durata de viaţă – nu mi se pare corect ca unii care beneficiază mai mult timp de aceleaşi condiţii de viaţă să plătească la fel (de mult sau de puţin, de la caz la caz…) cu unii care trăiesc mai puţin.

Sănătate!

 

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.