Câteva feluri de a privi cerul

O fetiţă, Sophie, înveşmântată într-o rochie albă de prinţesă medievală, este purtată pe umeri de tatăl ei printr-o lume diafană, totalmente diferită de cea în care trăiesc ceilalţi – un nesfârşit câmp galben-portocaliu, unde era tot timpul zi şi era soare. Fragmentele în care apar aceste personaje întreţin incertitudinea proprie fantasticului, dar rămân în ţesătura cărţii ca o cusătură neterminată.

DRAGOSTEA DUREAZĂ MAI BINE DE 12 ANI!

Din punctul de vedere al construcţiei şi al tehnicii narative, ultimul roman al lui Aureliu Busuioc nu este deloc surprinzător. Autorul aplică procedee exersate chiar şi în Singur în faţa dragostei, o carte ce redă „fidel” (!) nişte mărturii: spovedania protagonistului în faţa naratorului, scriitor de profesie (,,Scribul” explică: ,,N-am stenografiat şi nici n-am înregistrat pe bandă de magnetofon ce mi-a povestit [eroul – n.m.], dar nădăjduiesc că n-am schimbat nimic din cele auzite, ba chiar am păstrat şi naraţiunea la persoana întâi!”); plus destăinuirile femeii iubite de mărturisitor – preluate din jurnalul acesteia.

"Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi"

Aş fi putut realiza acest interviu la Bucureşti unde Mihai Cimpoi (academician şi fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) vine foarte des şi unde l-am întâlnit de câteva ori, dar am preferat să merg la Chişinău.

Nu am să uit niciodată drumul pe care l-am făcut până acolo acum şase ani, la sfârşitul verii. Călătoria a fost o adevărată aventură: în ziua plecării, autocarul ce urma să mă ducă la destinaţie şi-a anulat cursa;...

Decoraţi de Preşedintele României

Un comunicat de presă din 26 mai 2014 anunţă că mai mulţi scriitori, editori, publicişti, traducători din Republica Moldova vor fi decoraţi de Traian Băsescu. (...) Dar cine sunt cei care vor fi decoraţi de Preşedintele României şi care vor fi titlurile ce onorează activitatea acestor oameni de cultură?

Cenzura noastră cea de toate zilele

1950. Un poet (avocat – de profesie) trimite în străinătate nişte versuri în manuscris. Le semnează cu pseudonimul Haiduc. Acestea vor apărea la Paris, sub îngrijirea lui Virgil Ierunca, într-un volum cu titlul România, ţara mea. Timp de şapte ani, Securitatea nu reuşeşte să îl identifice pe autorul care se ascunde îndărătul numelui fals. La un moment dat, soţia acestuia îi povesteşte unei bune prietene isprava consortului ei. Securitatea află,...

Pages