Pariul meu

Pauza mare. Cei mici se joacă de-a cei mari. Câte unul interpretează, pe rând, rolul fiecăruia din puţinii profesori rămaşi la şcoala din sat, să le predea toate materiile. Apoi, în joaca lor şcolarii devin alţi oameni mari (poliţistul satului, un hoţ, un păgubit...). Distracţia de numeşte ,,De-a Kinderlandul”. Kinderlandul este jocul preferat al copiilor; îl joacă ziua în timpul şcolii, dar şi după lecţii, seara sau în vacanţă.

Dicţionarul lui B.P. Hasdeu, publicat la Chişinău

„În cât timp se va sfârşi această lucrare? În 3 ani, fireşte, spune învoiala. Dar să facem, totuşi, o socoteală. Eu am lucrat în fiecare zi de la 6½ oare dimineaţa (căci de la 9 ante meridian în fiecare zi am curs la Universitate) până la 12, apoi de la 12½ până la 7 şi de la 7½ până la 12 noaptea, adică 13 ceasuri şi jumătate pe zi. Aşa lucrând, am dovedit să scriu într-o lună două cutii. Repetând socoteala de mai sus, putând adică termina 3 cutii pe lună, aş avea trebuinţă de 86 de luni, cam 7 ani. (...)"

O lume alandala

La rubrica sa de la Europa Liberă – Realitatea cu amănuntul, Iulian Ciocan face mici decupaje în realitatea imediată. Şi nu ştiu cum se-ntâmplă că jurnalistul nimereşte deseori în postura de protagonist al unor conjuncturi meschine sau faţă în faţă cu „omuleni” suciţi. Când nu mai este erou al propriilor tablete radiofonice, devenind observator şi comentator al actualităţii, e setat – parcă – să vadă doar sordidul cotidian.

Ce limbă se vorbeşte la Chişinău

O imagine care nu-mi iese din minte de atunci e aceea a unor liceeni încolonaţi care traversează, în prima lor zi de şcoală, Aleea Clasicilor. Sunt însoţiţi de o profesoară teribil de atrăgătoare. Au în mâini buchete de flori. Merg şi eu, în rând cu ei, preţ de câteva minute. Îi ascult cum vorbesc unii cu ceilalţi în... ruseşte, iar cu profesoara lor – aşijderea (Chişinău, 1 septembrie 2013).

Un preţios document de istorie literară

Înainte de a scrie acest text, am lansat pe Facebook o provocare cu un deznodământ previzibil. Am reprodus un fragment din Aglaia*, romanul despre care scriu azi, cerându-le prietenilor facebookişti să spună titlul cărţii. Ghicitorului îi promiteam o recompensă consistentă, intuind că probabilitatea de a primi un răspuns corect era extrem de mică: Cine mai citeşte literatură de secol 19? Cine să fi auzit de acest roman din Basarabia? Şi cine să fi ştiut despre ce este vorba în carte?

Citiţi Metaliteratură!

Dacă întrebi un cititor obişnuit ce cuvinte îi vin în minte când se gândeşte la o revistă academică de literatură, este foarte probabil ca printre răspunsuri să se găsească şi următoarele: rigurozitate, seriozitate, exigenţă, plictis, pertinenţă, exclusivism, inaccesibilitate. Ei bine, există cineva care s-a gândit să aducă o asemenea publicaţie mai aproape de cititorii de orice soi. Este vorba de o femeie – doctor în Filologie, conferenţiar universitar, cercetătoare, critic literar.

Revanşă postumă

Nichita Stănescu este personaj în romanul postum al lui Serafim Saka – Pe mine mie redă-mă. Volumul e subintitulat „roman-fapt”, specie-hibrid inventată de autor pentru a denumi o carte ce aglutinează memorii, documente, eseuri, reflecţii. Este posibil ca originalul Serafim Saka să fi ales acest subtitlu pentru a contraria şi pentru a atrage atenţia asupra tomului său.

Un roman-fenomen

Extraordinarul succes la public pe care îl are primul roman al lui Nicolae Dabija nu se datorează manierei în care autorul surprinde o dramă umană condiţionată istoric. Nu „romanul politic” din Temă pentru acasă e relevant; povestea de dragoste – scrisă într-o limbă română aleasă – entuziasmează.

ARC – după 20 de ani

Cine caută o „carte de vizită” a literaturii române din Basarabia ajunge – inevitabil – la colecţia Literatura din Basarabia în secolul XX, o serie de unsprezece antologii ,,pe genuri” (poezie; proză scurtă; roman; dramaturgie; eseu şi critică literară; literatură pentru copii; traduceri din lirica universală) plus O istorie critică a literaturii din Basarabia, în secolul XX. Cărţile au fost tipărite în 2004 de două edituri din Republica Moldova: Ştiinţa şi ARC.

Dictatura inteligenţei

Intervenţiile lui Vitalie Ciobanu în spaţiul public basarabean se remarcă prin subtilitate, consistenţă şi pertinenţă. Explorările în realitatea imediată pe care acesta le întreprinde ca publicist seamănă – prin altitudinea şi amplitudinea perspectivei de abordare – cu analizele politice ale lui Emil Hurezeanu.

Şi Vitalie Ciobanu şi Emil Hurezeanu practică un jurnalism de tip occidental. Amândoi se formează în spiritul Europei libere,...

Pages